Dacă vrei, poți!

Primăvara prin Milano și Veneția

0
Posted in Călătorii By admin

Cândva pe la mijlocul lunii februarie 2018, patru fete se decideau deja ce-aveau să facă în mini-vacanţa de 1 mai şi anume, aveau să viziteze Milano. Profitând de faptul că încă mai sunt curse de pe aeroportul din Oradea direct în Italia, Bergamo, am cumpărat rapid biletele care au costat 35 de euro / persoană – dus – întors cu Ryanair, companie care din toamnă va renunţa la toate cursele de pe aeroportul din Oradea, din păcate. Noroc că e aproape aeroportul din Debrecen.
Cumpărarea biletelor a fost cea mai simplă operaţiune, am instalat aplicaţia Ryanair, am achiziţionat biletele şi am primit confirmarea prin e-mail, fără a fi necesară printarea acestora, prezentarea lor la aeroport făcându-se de pe telefon.


După ce-am stabilit că plecăm, au urmat o multitudine de întrebări legate de cazare, vizitare, transfer aeroport – Milano, organizare dar şi veşnica întrebare „cum va fi vremea”.
Întrucât ne-am decis greu cu cazarea, rezervarea am făcut-o până la urmă prin intermediul unei agenţii de turism din Satu Mare la Hotel Venini din Milano, un hotel de 3 stele, drăguţ, curat, aproape de gara centrală, aspect destul de important, şi cu mic dejun inclus. Opţiunile la micul dejun au fost destul de limitate, astfel că, după primele două dimineţi petrecute acolo, deja ne săturasem de oferta lor. Cafeaua oferită dimineaţa a fost însă extrem de bună şi, în apropierea hotelului, la aproximativ 2 minute de mers pe jos, era o terasă decentă unde puteai savura liniştită un Aperol Spritz – Bar Tender Milano. Pentru 4 nopţi de cazare am plătit 150 euro / persoană pentru o cameră de 4 persoane. De reţinut şi faptul că, pentru fiecare noapte de cazare am achitat 4 euro / persoană, taxă de oraş.
În prima zi la Milano, ne-am plimbat pe străduţe, am ajuns la Domul din Milano, am făcut puţin shopping, ne-am destins privirile în galeria cu produse de lux din centru şi am savurat o pizza 100% italiană. Prima impresie şi cea cu care în final am rămas e că Milano e prea aglomerat pentru gustul meu, prea multă agitaţie, prea multă lume şi prea puţine zone liniştite. Da, e un centru de modă, o zonă a magazinelor de firmă, unde poţi găsi cam orice-ţi doreşte inima, dar cam atât. Arhitectura Dom-ului e impresionantă, şi pentru că n-am avut dispoziţia necesară să stăm la rând pentru a-l vizita pe interior, poate c-o să mai trec o dată pe acolo, doar pentru asta.


Când am ajuns în prima zi la gara centrală, ne-am achiziţionat bilete de tren pentru a merge în cea de-a doua zi la Veneţia şi tare bine am făcut. Nu doar pentru că în Milano nu prea ai ce face 3 zile dar şi pentru că Veneţia e fascinantă. La ieşirea din gară deja te întâmpină întinderea de apă ce te ghidează de-a lungul străduţelor. Iniţial am ieşit din gară şi am luat-o unde am văzut cu ochii, fără vreo hartă şi fără vreo ţintă concretă la acel moment, ştiam că vrem să ajungem în Piaţa San Marco dar nu ne grăbeam, era dimineaţă şi doream să explorăm şi să savurăm o cafea bună. Aşa tot mergând pe străduţe, am ajuns la o terasă drăguţă, într-o piaţetă liniştită, unde am găsit paste făcute în casă şi cafeaua perfectă. După ce ne-am satisfăcut gusturile culinare, am continuat explorarea pe străduţele înguste, peste poduri mici şi mereu însoţite de apă, fie în stânga, fie în dreapta. Cu cât ne apropiam de piaţa San Marco cu atât străduţele erau mai aglomerate şi mai pline de tarabe colorate. Da, surprinzător am reuşit şi să ne pierdem unele de altele şi în aglomeraţia aceea ne-am găsit cu greu. Veneţia e fascinantă, alternată de străduţe şi piaţete liniştite dar şi zone extrem de aglomerate. Aş mai merge acolo oricând şi chiar pentru mai mult de 2-3 zile. Pe lângă relaxarea pe care ţi-o oferă Veneţia, surprinzătoare a fost şi diferenţa de preţuri dintre Milano şi Veneţia, respectiv în Milano un Aperol Spritz era 7-10 euro iar în Veneţia era 3 euro, în Milano pastele erau cam de la 10 euro în sus iar în Veneţia cam 6 – 7 euro, cel puţin interesant.


Ultima zi la Milano, a început mai greu, mai leneş, pentru că eram deja obosite după atâta vizitat şi am mers agale să vedem Castelul Sforzesco, unde, surprinzător era mai puţină agitaţie decât la Dom şi unde ne-am plimbat prin grădini, am admirat arhitectura şi ne-am încărcat bateriile pentru ziua de lucru ce avea să urmeze şi trezirea matinală la ora 03,00 pentru a ajunge la aeroport în timp.
De la aeroportul din Bergamo până la gara centrală din Milano drumul durează aproximativ 40 de minute cu autocarul iar transferul aeroport – gară şi gară – aeroport e 9 euro dacă cumperi ambele bilete la acelaşi moment şi 5 euro / sens dacă cumperi doar un bilet.
Dacă ar fi să concluzionez, aş mai merge la Milano doar pentru a vizita Dom-ul pe interior, cu ghid audio, evident, şi aş mai merge la Veneţia oricând, pentru minim câteva zile de relaxare şi restart, după o săptămână grea.

Leave a Reply