Dacă vrei, poți!

Nu mai avem răbdare

0
Posted in Articole By admin

N-am scris de mult și nu, n-am să vă înșirui acum toate motivele din lume pentru a justifica lipsa mea din online, am să vă spun doar că, poate n-aș fi scris nici azi, dacă n-aș fi simțit să fac asta.

Un amalgam de circumstanțe, texte citite, oameni și întâmplări din ultimele zile m-au împins să-ncep acest articol, pe care încă nici nu știu cum am să-l denumesc (dar asta-i o chestiune care se rezolvă, chiar mai ușor la final).

Zi de zi interacționăm cu o multitudine de persoane, cunoscute sau mai puțin cunoscute, de la doamna care ne servește la magazin până la prietenii cei mai apropiați. Interacționăm, observăm comportamente, gesturi, atitudini, comunicăm, socializăm și câteodată ne mai și întrebăm cât suntem de diferiți și totuși ce mult semănăm între noi. Și totuși ce ne ”mână-n luptă” atunci când ne agităm? E orgoliul! și tot el e cel care e cel care iese cel mai șifonat și mai rănit din cele mai multe situații, nu sufletul, orgoliul. Poate ar fi bine să-ncercăm să-l mai și ignorăm, să-l mai uităm sau chiar să-l antrenăm să nu mai fie atât de agresiv. Tot el, Orgoliul nu ne lasă să fim sinceri, uneori cu noi înșine, dar de cele mai multe ori cu ceilalți.

Când ați avut ultima dată o discuție 100% sinceră și profundă cu cineva? Sinceră însemnând cu sufletul pe masă, fără nici un fel de cenzură, fără disimulare, fără să încercați să păreți ceea ce nu sunteți, fără nici un fel de regret sau afterthought. Sinceritatea e o calitate extrem de rară în ziua de azi, dar totuși dacă o vezi, s-o apreciezi. Profundă însemnând lipsită de trivialități, fără subiecte ca vremea, politică, povești despre ce-am făcut ieri sau alte chestiuni de acest gen, însemnând despre voi, despre trăiri, despre idei și concepte, despre viziuni.

Se știe că acea comunicare profundă va exista sau nu, variind, de la persoană la persoană, în funcție de o multitudine de factori începând cu mediul din care o persoană provine și continuând cu interesele pe care o persoană le are, dar CRED cu tărie că se pierde tot mai mult, ceea ce-ar putea fi acea comunicare. Se pierde esența și asta devine tot mai evident atunci când ceea ce începem să devenim sunt niște forme fără fond și consider că cel mai important este să nu ne pierdem și noi esența.

Nu se mai pune nici măcar o fărâmă de suflet în relațiile interumane, nu mai contează nimic, decât propria persoană, fără vreo justificare, fără vreun argument. Atât de mult orgoliu, atât de mult egocentrism, încât nu contează ce și cum simte celălalt, contezi doar TU.

Sociabil din fire, omul uită să mai asculte și vorbește fără sfârșit despre sine, despre problemele sale, despre EL, cu toate că.. nu vorbește singur.

NU mai avem răbdare să trăim, NU mai avem răbdare să ascultăm, NU mai avem răbdare să ne cunoaștem, avem prea puțin timp pentru noi iar pentru alții nu avem deloc.

Mă-ntreb și poate greșesc: ”Socializarea asta trivializată, n-o avea și ea repercursiuni în timp?”

Și totuși dacă n-am întoarce capul, am observa că sunt și oameni care duc lipsă chiar și de această socializare trivializată, de cea mai simplă și modestă formă de comunicare. Și dacă EGO-ul ne-ar lăsa, poate n-am uita de aceia care așteaptă fie și o vorbă sau două de la noi, o vorbă sau două care să-i aducă înapoi de pe marginea prăpastiei care este singurătatea.

Dacă ați avut răbdare să citiți textul ăsta fără noimă până la sfârșit, haideți să facem împreună un exercițiu:  azi uităm puțin de noi și ne canalizăm atenția mai mult pe ceilalți, pe nevoile lor și pe problemele lor, încercăm să socializăm mai mult cu cei pe care de obicei îi uităm și.. dacă asta vă face să aveți o zi mai frumoasă, poate încercăm s-o facem și mâine.

Leave a Reply