Dacă vrei, poți!

Despre Dorei

0

Îi întâlneşti în grupuri pe străzile Oradiei, în special în apropierea zonelor cu denivelări datorate intervenţiei omului (ca atunci când, la o săptămână de când a fost dat în folosinţă un sector de drum cu asfalt proaspăt, ne amintim c-am uitat să schimbăm conductele). Ei sunt căutătorii de aur ai Oradiei, cei care sub asfaltul “preaiubit” caută comori nebănuite, oare găsesc vreodată?

Îi poţi distinge uşor după căştile galbene şi pe ici pe colo mai zăreşti câte o cască albastră, care-i conduce pe ceilalţi, dă indicaţii şi priveşte de pe margine, având grijă ca totul să se desfăşoare în conformitate cu planul care…, de cele mai multe ori nu există.

 O armată de dorei muncesc de zor şi cu mult spor, oh da! asta cu siguranţă se-ntâmplă altundeva şi nu în România. Pe plaiurile mioritice unul taie asfaltul cu un utilaj şi ceilalţi patru privesc şi se amuză.

După ce au tăiat o bucată de asfalt cu latura de 1,5mx1,5m şi au introdus o utilitară pe stradă, şi-au dat seama că n-au cum să lucreze aşa, încurcaţi de şoferi care se plictisesc şi n-au altceva mai bun de făcut decât să circule prin zona respectivă.

Un dorel, doi dorei, trei dorei.. ce fac ei? Se decid să închidă o stradă, că doar nu pot sta la umbră, aşa, în văzul lumii. Zis şi făcut, nu-ţi trebuie decât trei dorei şi un indicator de acces interzis şi s-a rezolvat.

E atât de uşor în Românica să închizi o stradă, te-ai decis că trebuie şi o închizi. Fără planuri, fără autorizări, fără alte detalii.

Leave a Reply